Viata e curaj

Mi-am gasit raspunsul la atatea dintre intrebarile mele in momente carora nu le gaseam nici scopul si nici sensul. Una dintre intrebarile vietii mele si dilema la care n-am putut sa imi raspund nici eu nici nimeni mult timp a fost de ce oamenii stau unul langa celalalt daca nu se mai iubesc? Daca nici nu se mai vede, nici nu se mai simte. Cu cat eram mai tanara, cu atat intelegeam mai putin. Am inceput sa vad, cu timpul, adevarul crud pe care l-am mai si auzit din gura unora. Cum ca dragostea nu inseamna totul. Apoi m-am pregatit pentru facultate si am invatat despre scala nevoilor la oameni. Apoi m-a invatat acest lucru profesorul pe care l-am indragit cel mai mult. Apoi mi s-a intamplat, pas cu pas. Am ramas la fel de uimita, de socata, de ranita, de amortita, de indurerata, de dezamagita si am strans tot atata repulsie cata dorinta de iubire stransesem pana atunci.
Asa ca usor usor, am inceput sa vad in practica tot ce am citit, tot ce am auzit si sa simt pe pielea mea toata teoria, toate definitiile omului mediocru, toate bolile si devierile de personalitate si toate dezechilibrele umane.

Nu cred ca trece o zi din viata mea fara sa analizez in jurul meu. Si urasc sa analizez. Ii urasc pe cei care ii analizeaza pe ceilalti. Eu insa ii analizez impreuna. Fiecare doi oameni pe care ii vad de mana si, eventual, cu cate una sau doua minuni care ii trag de maneca sau le plang in brate. Nu stiu voi, dar de la un moment dat ajungi sa observi oamenii pentru care singurele minuni sunt cele mici de langa ei, care abia ganguresc, si nu si cele pe care le tin de mana sau carora le spun ca le iubesc. Am vazut atatia oamenii in ochii carora se oglindeste tot ce simt, incat nu cred ca mai exista cineva pe care nu il poti citi. Nu cred ca exista cineva pe fata carui sa nu se vada ce fel de iubire poarta celui de langa el. Singurul lucru care imi satisface cele mai mari pretentii de la oameni este expresia faciala a doi oameni care se iubesc pentru ca nu isi pot raspunde de ce, care in fiecare zi urca si coboara pana la cer cand se vad, carora inca li se mai inmoaie genunchii atunci cand stiu ca se vad intr-o ora, chiar si dupa ani in care se vad zilnic. Nu trebuie sa te urci pe nici un nor, sa cobori de pe nici o alta planeta ca sa faci o diferenta clara intre oamenii care intr-un singur alt om si-au gasit si scopul si menirea si fericirea dumnezeiasca pe care o cautam cu totii in aceasta viata. Nu stiu daca sunt de condamnat cei care n-au intalnit asta in alte locuri decat prin povestirile fetitelor care viseaza la printi pe cai albi sau prin telenovelele pe care le detesta. Nu stiu daca sa ii condamnam ca dau definitia iubirii prin recunostinta fata de eforturile celui de langa ei, prin admiratie, prin confort sau printr-o buna dispozitie. Nu stiu cu atat mai putin ce cuvant care sa acopere frumos sentimentul de mila pentru nivelul la care traiesc acestia ar trebui folosit, fara a le jigni prea mult existenta, care, fara dar si poate, le apartine doar lor.

Nu stiu cum doi oameni cu libera posibilitate de alegere isi pot gasi linistea si din nou iubirea in alte brate. Nu cred ca iubirea vine, se duce, si se intoarce tot de acolo. Cred ca iubirea adevarata e una singura. Dar la fel de bine cred ca exista multe alte feluri de iubire. Pe care dorim sa o pastram langa noi, tine de propriile noastre niveluri de raportare si dorinte, de propriile crezaminte si temeri. Dar imi e cert un lucru: niciodata un motiv nu a fost mai puternic decat o dorinta. Cand raportam dorinta la iubirea vietii noastre, la ratiunea noastra de a trai, nu cred ca exista motiv prea mare sau prea mic pentru a o surclasa. La fel de bine, nu cred ca iubirea transcede principii si limite morale. Nu cred ca doare altceva la ea decat dorul de a fi departe de omul care iti e lumina si nu cred ca te poate aduce vreodata jos. Te poate inalta, te poate cobori, dar nu te poate calca in picioare. Nu atunci cand e altceva decat motivele pe care le putem enumera in sentimentul de iubire asa-zis.
Ne miram de ce copiii din noile generatii nu mai pun pret pe scopul pe care il in aceasta viata, pe cand mamele lor indura umilinte langa tatii lor. Pe cand ar trebui sa se indragoasteasca zilnic nu de femeia care le da tot confortul, ci de cea care le da dorinta de viata in fiecare dimineata, langa care abia asteapta sa vina seara nu pentru masa pe care le-o pregateste si ideea de familie, ci pentru simpla femeie minunata care le-a luat mintile si care o face in fiecare zi.
Ne intristam la nevoia de materialism a copiilor nostri dar tinem langa ei tati pentru care nu mai suntem demult scopul suprem. Le inghitim motivele pentru care ne-au lasat, s-au intors, ne-au spulberat visurile si ne-au calcat in picioare demnitatea sub pretextul ca trebuie sa il lasi liber. Ca daca se intoarce, e al tau. Dar e al tau pana la urmatoarea, si urmatoarea abatere, tradare, suferinta, lacrima pe care ti-o sterge copilul tau. Si ne miram de ce crestem copii needucati, fara principii ale dragostei, ale respectului si ale moralitatii. Ne mintim ca poate, ca daca, ca inca o data, si ne trec anii. Tragem linie la final si vedem ca ceva am ratat. Daca cumva mai avem aceasta ratiune la indemana sau nu a fost si ea pierduta sau manipulata. Ne cresc copiii si ajungem sa le maturam resturile din familiile lor. N-am invatat ca ii educam din exemplele noastre. Ne batem cu pumnii in piept ca nu conteaza cuvintele dar vrem sa ii invatam prin a le spune ce e bine si ce nu, ce trebuie si ce nu. Pe cand ei au exemplele contrarii in propriile familii. N-avem curaj. N-avem curaj sa credem in iubirea pentru care am fost creați. N-avem destula putere sa incheiem, sa o luam de la capat, sa iubim din nou, sa credem din nou, sa ne lasam purtati acolo unde e mult mai mult decat bine. Acolo de unde n-ai de ce sa pleci pentru ca stii ca nu iti doresti ceva mai mult decat sa ramai. Ne adunam cioburile relatiilor si si ne purtam hoiturile cu noi suflete langa noi, carora li se impregneaza si mirosul si principiile atunci cand noi credem ca vor crede minciunile pe care ni le spunem singuri. Ca se poate. Ca iubirea nu trece. Ba da. Iubirea care nu a fost iubirea vietii tale trece. Ramane respectul, ramane recunostinta, ramane mila, ramane obisnuinta de care de multe ori nu te poti rupe. Raman multe lucruri care nu te vor rupe vreodata de omul acela. Asa iti demonstrezi ca esti om. Copiilor tai trebuie sa le demonstrezi scopul. Ei nu vor crede in cuvintele tale, nici in faptele minunate pe care le faci pentru familia ta, pentru omul care si-a sacrificat existenta si linistea pentru tine. Vor creste cu ideea ca dragostea e mila si confort. Ei te vor privi in ochi si vor vedea pe fata ta lipsa de bucurie pe care o ascunzi fata de tine si fata de toti cei din jur.
E ceea ce face diferenta intre adolescentii de astazi. Intre tatii de maine. Intre copiii nostri.
Nici una dintre solutiile de tratament a celor dezechilibrati in alegeri, in viata lor personala si profesionala nu va veni de undeva din viitor. Avem o singura sansa: copilaria. Nimic vreodata nu va schimba principiile dupa care am fost educati, nu ne va sterge din memorie ceea ce am sedimentat si trecut prin filtrul gandirii subconstiente de milioane de ori pana acum legat de ceea ce am vazut in familia noastra. Nimeni nu ne va sterge raspunsul la intrebarea: De ce mai stau impreuna daca nu se iubesc? Cine le va explica ca viata e mai mult decat atat? Ca nu e o rutina, nu e un confort, ca copiii nu sunt un scop in sine, ci un rod al celui mai inaltator sentiment. Nu sunt nici o greseala, nici o necesitate, nici o graba. Ca iubirea nu mai are nevoie de altceva.
Cine le va invata pe femeile de maine despre curajul de a iubi si de a pleca atunci cand ce primesc nu mai coincide iubirii lor? Cine le va invata ca o femeie care merita totul, pentru care scopul a fost deslusit nu va astepta pe nimeni, nu va indura nimic?
Cine va educa viitorii barbati, soti, tati despre faptul ca barbatiile pe care trebuie sa si le demonstreze daca inca n-au devenit barbati nu trebuie sa aiba nimic de a face cu iubirea vietii lor? Cine le va spune cum sa se indragosteasca, cum sa iubeasca si cum sa aleaga sa fie cei mai fericiti din lume?
Cine ii va mai salva pe ei toti cand suntem atat de multi neajutorati inca? Si ne simtitm bine cu noi, in rutina si mizeria noastra. In scopul pe care nu l-am gasit inca, dar ne-a invata cineva ca daca faci un copil esti un om implinit.
Nu stiu cat sau daca sa judec, nu stiu cum sa stau departe ca sa nu fiu fortata.
Stiu ca iti trebuie mult curaj in viata si tu alegi cum il folosesti. Ca poti intalni atatea feluri de oameni ca nu iti mai ramane sa te rogi decat pentru putere. Sa ierti, sa nu te schimbe asemenea lor, sa nu ii crezi, sa nu le cedezi. Ca poti sa iti asumi curajul de a-ti trai suferinta si dezamagirea in singurate, sau poti sa ai curajul sa suferi in prezenta celui vinovat de declinul tau. Ca iti poti incheia socotelile sau te poti minti ca le-ai incheiat. Pentru orice decizie, iti trebuie curaj. Pentru una din ele iti respect de sine si demnitatea principiala pe care ti-ai dobandit-o cu multi ani in urma. Pentru alta, iti trebuie curaj sa fii slab. E curajul cel care ne ghideaza, la fel cum e felul de iubire pe care il construim in interiorul nostru nu pentru cine o fi, ci pentru un om anume pe care stim ca l-am intalnit o singura data in viata. E curajul cel care ne da cantitatea de respect de sine, la fel cum e educatia cea care ne tine sau ne desparte de un anume tip de oameni. Viata e curaj. Ai grija sa tragi linie si nu mai vrei sa o iei de la capat, pentru ca ai avut tot.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Viata e curaj&8221;

  1. You actually make it appear so easy with your presentation but I in finding this topic to be really something that I feel I’d
    never understand. It seems too complex and extremely huge for me.
    I am having a look forward for your next post, I’ll attempt to get the
    hang of it!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s